“Daca treburile nu merg asa de bine, iata reteta sa va descarcati nervii: Pentru cei care in mod ocazional, traiesc o zi mizerabila si ar avea nevoie sa-si descarce nervii pe cineva … pe cineva necunoscut …
Eram asezat la birou cand, mi-am amintit ca uitasem sa raspund cuiva care-mi telefonase. Am gasit numarul respectiv si am sunat. Un barbat raspunde:
- Alo? Zic politicos : Pot sa vorbesc cu d-na. Popescu, va rog? Tipul imi inchide telefonul in nas injurand. Nu puteam sa cred ca cineva putea fi atat de nesimtit. Verfic numarul. Inversasem ultimele doua cifre…
Dupa ce am vorbit cu d-na. Popescu, decid sa mai fac un apel spre numarul gresit. Cand tipul raspunde, ii urlu: Esti doar un gaozar idiot! Inchid. Am notat numarul cu mentiunea “+gaozar” si l-am lasat aproape de telefonul de pe birou. Pe urma, la fiecare doua-trei saptamani, cand aveam intr-adevar cate o zi infernala, il sunam pe tip si-i urlam: Nu esti decat un gaozar prost de mana a doua! Asta ma facea sa ma simt mai bine. Cand a aparut posibilitatea de a afisa numerele care te apeleaza, m-am gandit ca s-ar putea sa fie sfarsitul apelurilor terapeutice catre gaozar. Asa ca am sunat si: Buna ziua, numele meu este Bogdan Horescu, de la Romtelecom. Va sun pentru a va intreba daca cunoasteti noul nostru serviciu de afisaj? Tipul a urlat: Nu! si a inchis telefonul injurand. L-am sunat din nou, rapid, sa-i spun: Asta din cauza ca nu esti decat un gaozar prost!
Cateva saptamani mai tarziu, ma duc la cumparaturi. Dupa mai multe minute de cautare, gasesc in sfrasit un loc de parcare liber. Cum ma pregatesc sa parchez acolo, un tip, intr-un BMW negru, imi taie calea si-mi ia locul. Il claxonez si-i spun ca am asteptat destul ca sa prind locul respectiv. Imi raspunde printr-un deget si se indreapta spre magazine. Eram furios si ma pregateam sa caut un alt loc de parcare cand, am remarcat anuntul “De vanzare” pe geamul din spate al BMW-ului. Am notat numarul. Cateva zile mai tarziu, imediat dupa ce am sunat la primul gaozar (i-am pus numarul pe speed-dial si formez tot timpul inainte *67, pentru ca numarul meu sa nu se afiseze), m-am gandit ca ar fi o idee sa sun si la gaozar posesor de BMW. Am format numarul si cineva a raspuns:
- Alo?
Zic : Sunteti domnul care are un BMW negru de vanzare ?
- Exact !
Atunci intreb: Puteti sa-mi dati adresa unde as putea sa vad masina?
- Da. Stau pe Stefan cel Mare 180, o casa de caramida rosie. Masina este tot timpul parcata in fata.
Indraznesc: Numele d-voastra? ;
- Numele meu este Marcel Pavelescu.
Si urmez : Cand este cel mai indicat sa va caut , dle. Pavelescu?
- Sunt acasa in fiecare dupa-amiaza, dupa ora 17.
Adaug: Asculta Marcel, pot sa-ti zic ceva?
- Da?
Lovitura de gratie: Nu esti decat un gaozar idiot!
Inchid telefonul si il bag si p-asta pe speed-dial. De acum, cand am cate o zi mizerabila, am doi gaozari de sunat.
Dar dupa ce i-am sunat cu randul timp de cateva luni, nu ma mai simteam asa de usurat ca la inceput. La sfarsitul unei zile cu adevarat nimicitoare, mi-a venit o idee. Tocmai trecuse de ora 17 si-l sun pe gaozar no 1.
- Alo? Nu esti decat o gaura de cur! dar de data asta nu inchid.
- Esti inca acolo ? ma intreaba.
- Da!
Atunci imi striga: Nu mai suna, ca altfel …
I-o tai repede: – Ba pe-a matii, gaozar imputit!
Urla: Cine esti?
Raspund: Ce, vrei sa ne masuram? Esti tare-n barba? Numele meu este Marcel Pavelescu.
- Zau? Si unde stai?
Bravez: Draga gaozar, stau pe Stefan cel Mare 180. Am o casa superba de caramida rosie si un BMW care te-ar face sa crapi de invidie.
- Vin imediat, Marcel, si-ai sa vezi cum am sa te fac sa-ti inghiti dintii.
Surad: Nu mi-e frica de tine, gaozar idiot, vino ! Imediat am sunat la gaozar no 2: Alo?
- Salut, gaozare! si astept.
Tipul incepe sa urle :
- Daca pun vreodata mana pe tine …
- Ce-o sa-mi faci?
- Iti sparg botu’!
- Da? Bine. E ziua ta norocoasa, gaozare! Vin!
Am inchis si am sunat imediat la politie spunand ca locuiesc la nr. 180 pe Stefan cel Mare si ca nu mai pot rezista, il voi omori pe nenorocitul de amant homosexual. Apoi am sunat la PROTV informandu-i ca o bataie intre sefii bandelor de motociclisti se va derula pe Stefan cel Mare la nr. 180. Apoi am sarit in masina si m-am “infipt” prin apropierea locului respectiv. Si am vazut doi imbecili batandu-se pe viata si pe moarte, in fata a sase masini de patrula si al unui elicopter de Politie, precum si sub nasul echipei de la Stirile de seara ale ProTV“

Un drum in Bucuresti

Dupa cateva ore bune de condus am reusit sa ajung (acum cateva luni) si pe acolo. Am rezolvat problemele personale care le aveam dupa care primul gand inainte de a pleca spre Sibiu a fost sa vizitez si eu studioul ProTV si/sau Antena1..2…3…La ProTV dupa cateva invarteli si trimiteri la stanga la dreapta…am reusit sa ajung. Parchez cat mai regulamentar pe o straduta laturalnica, pentru a nu influenta negativ traficul (infernal de altfel). Deschid o usa la cladirea ProTV-ului, intru, si foarte amabil ma adresez domnului de la informatii:
- Buna ziua, ma numesc “B.C.“, sunt administratorul site-ului Sibienii.ro si as dori sa vizitez si eu orice studio aveti liber pentru a avea idee de modul in care cei de aici va faceti cunoscut si ne faceti cunoscute stirile si emisiunile zilnice.
- Ne pare rau dar asa ceva nu este posibil! (?)
- Dar nu va suparati, aveti cumva un regulament care interzice acest lucru? Aveti un afis prin care este anuntat public aceasta interzicere, aceasta limitare la cunoastere si informare? Aveti o anumita zi „ziua portilor deschise” cand este posibil acest lucru? S-a pierdut saracul…
- O secunda sa intreb! X-ule (nu i-am retinut numele), domnul (eu) doreste sa… (si ii insira pe scurt si foarte anapoda cererea mea).
- Nu are voie! (raspuns scurt!)
Cine o fi fost domnul care a dat raspunsul, ce functie avea, probabil nu voi sti niciodata intrucat ecuson nu avea si nici cartela de access.
Am multumit frumos, mi-am cerut scuze de deranj, si am iesit pe unde intrasem cu 2 minute inainte. Asta e, poti sa te certi cu cineva care nici nu stie sa vorbeasca? Nu!

Hai la Antena1!
Usor de spus, mai greu de facut. Daca aveam GPS sigur ar fi fost mai usor, dar asa…. Intreb vreo 10 persoane foarte amabil unde este „Antena1” si ma indruma, la fel de frumos de altfel si foarte sincer: „in Baneasa”. Nu are rost sa relatez cozile infernale, traficul si cat am facut pana acolo, dar in orice caz am ajuns si la ei.
Deschid usa, si desigur: Receptia! Doar ca aici nu e pe stanga e chiar in fata. Explic foarte amabil care este scopul vizitei mele si primesc un raspuns prompt.
- „Nu ai ce sa vezi aici ca nu e muzeu. (de parca nu stiam ce e un muzeu) Du-te si agata fete pe strada.”
Ma uit la mine, intr-adevar eram imbracat in pantaloni trei sfert si in tricou, sapca pe cap, ce mai…tinuta de agatat. Cum ar fi vrut sa ma prezint? In costum si cu diplomat? Sunt doar un vizitator, nu un angajat (din cei care afuma holul de nu vedeam la 2 metri in fata).
- Daca aveai legitimatie te lasam sa intri.
- Ce fel de legitimatie?
- De access! (si doar…banuiam eu)
- Si de unde se poate face rost?
- Doar angajatii au asa ceva.
Ahaaa…. faina treaba. Dar daca aveam legitimatie ce motiv ar fi fost sa nu ma lase? Daca eram angajat credea ca ma duc la el sa ma rog sa ma lase sa intru? Deja sunt satul…peste tot acelasi gen de servicii de „intampinare”! Ii multumesc si imi cer scuze pentru ca l-am retinut de la tigara.
- Nici o problema, oricand, va mai asteptam pe la noi! (buna treaba…ce va vrea oare sa mai discutam de ma mai asteapta?)
Ies incet pe usa….urc in masina… Oare ce sa mai fac in Bucuresti? Nimic…se intuneca. Hai acasa.
Intorc incet, apuc dupa jumatate de ora sa ajung pe autostrada…apas acceleratia si sper in gand sa nu fie nimeni la intrarea in Sibiu care sa imi ceara legitimatia pentru a ma lasa sa ajung acasa!