Cosmote a zguduit inca o data piata de telefonie mobila din Romania. Desi nu a publicat oficial pe site-ul oficial, reclamele deja ruleaza pe principalele posturi TV. Informatia este urmatoarea: Cartela Cosmote este gratuita si in plus este incarcata cu 5€. Alfa totul despre generoasa oferta Cosmote.
Daca pana acum ne-am obisnuit sa dam bani pentru a intra in posesia unei cartele reincarcabile, iata ca de anul acesta lucrurile incep sa se schimbe. Trendul a fost initiat de Orange care a facut o miscare strategica acum cateva luni: cartela reincarcabila nu numai ca era distribuita gratuit, insa mai avea si 2€ credit. In plus, mai venea si singurica acasa, la adresa solicitata de  viitorul utilizator.
De cateva zile insa Cosmote a lansat tot o cartela gratuita, insa de asta data are 5€ credit pe cartela. Cel putin asa zice reclama TV.
Iata insa intreaga poveste din spatele ofertei. Cartela este intr-adevar gratuita. Nu vine acasa, ci trebuie ridicata din orice magazin Cosmote. Creditul este intr-adevar de 5€, insa nu il primeste oricine. Ci doar acela care va face prima incarcare de 3€. Si chiar si asa, dupa primii 3€ pe care ii scoti din buzunar, primesti altii 5, insa nu din prima. Ci cu taraita, caci vei  primi lunar un bonus de 1€, timp de 5 luni.
Cu alte cuvinte: cartela costa 3€, nu este gratuita. Apoi in fiecare luna primesti cate 1€ lunar, in prima zi calendaristica a fiecarei luni, in total 5€, indiferent daca ti-ai mai incarcat cartela sau nu.

Exista 3 variante de utilizare a noii cartele:
1. Utilizatorul pacalit de reclama TV va lua totusi cartela insa nu o va incarca niciodata cu 3€.
2. Cartela va fi pastrata, incarcata cu bonusul initial si apoi va fi folosita in cel mai precaut mod posibil, in limita a 1€.
3. Reclamele de pe TV si sms-urile pe care le va primi utilizatorul isi vor face efectul iar proaspatul utilizator isi va incarca prepay-ul cu cativa euro. Si poate nu doar o luna ci mai multe.

Deci per total Cosmote poate iesi pe plus, daca procentajul celor convinsi sa isi incarce cartela va fi mai mare ca cel reprezentat de persoanele care vor abandona cartela de indata ce vor fi aflat adevarul.
Si tind sa cred ca cei care vor ramane clienti Cosmote vor fi mai multi decat “oportunistii” deoarece in spatele acestei lansari sunt studii de piata amanuntite, consumatorul si obisnuintele acestuia fiind analizate pana in cel mai mic amanunt. Asadar, nu putem decat sa ii felicitam pe cei de laCosmote pentru aceasta noua strategie de vazare a renumitelor cartele reincarcabile.
Vor reusi oare din nou sa formeze cozi in fata magazinelor, ca acum cativa ani cand au lansat prima cartela reincarcabila cu 2000 de minute in reteauaCosmote? Ramane de vazut.

Pentru a vizita site-ul, va rugam sa dati click pe http://www.sibienii.ro

“Daca treburile nu merg asa de bine, iata reteta sa va descarcati nervii: Pentru cei care in mod ocazional, traiesc o zi mizerabila si ar avea nevoie sa-si descarce nervii pe cineva … pe cineva necunoscut …
Eram asezat la birou cand, mi-am amintit ca uitasem sa raspund cuiva care-mi telefonase. Am gasit numarul respectiv si am sunat. Un barbat raspunde:
- Alo? Zic politicos : Pot sa vorbesc cu d-na. Popescu, va rog? Tipul imi inchide telefonul in nas injurand. Nu puteam sa cred ca cineva putea fi atat de nesimtit. Verfic numarul. Inversasem ultimele doua cifre…
Dupa ce am vorbit cu d-na. Popescu, decid sa mai fac un apel spre numarul gresit. Cand tipul raspunde, ii urlu: Esti doar un gaozar idiot! Inchid. Am notat numarul cu mentiunea “+gaozar” si l-am lasat aproape de telefonul de pe birou. Pe urma, la fiecare doua-trei saptamani, cand aveam intr-adevar cate o zi infernala, il sunam pe tip si-i urlam: Nu esti decat un gaozar prost de mana a doua! Asta ma facea sa ma simt mai bine. Cand a aparut posibilitatea de a afisa numerele care te apeleaza, m-am gandit ca s-ar putea sa fie sfarsitul apelurilor terapeutice catre gaozar. Asa ca am sunat si: Buna ziua, numele meu este Bogdan Horescu, de la Romtelecom. Va sun pentru a va intreba daca cunoasteti noul nostru serviciu de afisaj? Tipul a urlat: Nu! si a inchis telefonul injurand. L-am sunat din nou, rapid, sa-i spun: Asta din cauza ca nu esti decat un gaozar prost!
Cateva saptamani mai tarziu, ma duc la cumparaturi. Dupa mai multe minute de cautare, gasesc in sfrasit un loc de parcare liber. Cum ma pregatesc sa parchez acolo, un tip, intr-un BMW negru, imi taie calea si-mi ia locul. Il claxonez si-i spun ca am asteptat destul ca sa prind locul respectiv. Imi raspunde printr-un deget si se indreapta spre magazine. Eram furios si ma pregateam sa caut un alt loc de parcare cand, am remarcat anuntul “De vanzare” pe geamul din spate al BMW-ului. Am notat numarul. Cateva zile mai tarziu, imediat dupa ce am sunat la primul gaozar (i-am pus numarul pe speed-dial si formez tot timpul inainte *67, pentru ca numarul meu sa nu se afiseze), m-am gandit ca ar fi o idee sa sun si la gaozar posesor de BMW. Am format numarul si cineva a raspuns:
- Alo?
Zic : Sunteti domnul care are un BMW negru de vanzare ?
- Exact !
Atunci intreb: Puteti sa-mi dati adresa unde as putea sa vad masina?
- Da. Stau pe Stefan cel Mare 180, o casa de caramida rosie. Masina este tot timpul parcata in fata.
Indraznesc: Numele d-voastra? ;
- Numele meu este Marcel Pavelescu.
Si urmez : Cand este cel mai indicat sa va caut , dle. Pavelescu?
- Sunt acasa in fiecare dupa-amiaza, dupa ora 17.
Adaug: Asculta Marcel, pot sa-ti zic ceva?
- Da?
Lovitura de gratie: Nu esti decat un gaozar idiot!
Inchid telefonul si il bag si p-asta pe speed-dial. De acum, cand am cate o zi mizerabila, am doi gaozari de sunat.
Dar dupa ce i-am sunat cu randul timp de cateva luni, nu ma mai simteam asa de usurat ca la inceput. La sfarsitul unei zile cu adevarat nimicitoare, mi-a venit o idee. Tocmai trecuse de ora 17 si-l sun pe gaozar no 1.
- Alo? Nu esti decat o gaura de cur! dar de data asta nu inchid.
- Esti inca acolo ? ma intreaba.
- Da!
Atunci imi striga: Nu mai suna, ca altfel …
I-o tai repede: – Ba pe-a matii, gaozar imputit!
Urla: Cine esti?
Raspund: Ce, vrei sa ne masuram? Esti tare-n barba? Numele meu este Marcel Pavelescu.
- Zau? Si unde stai?
Bravez: Draga gaozar, stau pe Stefan cel Mare 180. Am o casa superba de caramida rosie si un BMW care te-ar face sa crapi de invidie.
- Vin imediat, Marcel, si-ai sa vezi cum am sa te fac sa-ti inghiti dintii.
Surad: Nu mi-e frica de tine, gaozar idiot, vino ! Imediat am sunat la gaozar no 2: Alo?
- Salut, gaozare! si astept.
Tipul incepe sa urle :
- Daca pun vreodata mana pe tine …
- Ce-o sa-mi faci?
- Iti sparg botu’!
- Da? Bine. E ziua ta norocoasa, gaozare! Vin!
Am inchis si am sunat imediat la politie spunand ca locuiesc la nr. 180 pe Stefan cel Mare si ca nu mai pot rezista, il voi omori pe nenorocitul de amant homosexual. Apoi am sunat la PROTV informandu-i ca o bataie intre sefii bandelor de motociclisti se va derula pe Stefan cel Mare la nr. 180. Apoi am sarit in masina si m-am “infipt” prin apropierea locului respectiv. Si am vazut doi imbecili batandu-se pe viata si pe moarte, in fata a sase masini de patrula si al unui elicopter de Politie, precum si sub nasul echipei de la Stirile de seara ale ProTV“

Un drum in Bucuresti

Dupa cateva ore bune de condus am reusit sa ajung (acum cateva luni) si pe acolo. Am rezolvat problemele personale care le aveam dupa care primul gand inainte de a pleca spre Sibiu a fost sa vizitez si eu studioul ProTV si/sau Antena1..2…3…La ProTV dupa cateva invarteli si trimiteri la stanga la dreapta…am reusit sa ajung. Parchez cat mai regulamentar pe o straduta laturalnica, pentru a nu influenta negativ traficul (infernal de altfel). Deschid o usa la cladirea ProTV-ului, intru, si foarte amabil ma adresez domnului de la informatii:
- Buna ziua, ma numesc “B.C.“, sunt administratorul site-ului Sibienii.ro si as dori sa vizitez si eu orice studio aveti liber pentru a avea idee de modul in care cei de aici va faceti cunoscut si ne faceti cunoscute stirile si emisiunile zilnice.
- Ne pare rau dar asa ceva nu este posibil! (?)
- Dar nu va suparati, aveti cumva un regulament care interzice acest lucru? Aveti un afis prin care este anuntat public aceasta interzicere, aceasta limitare la cunoastere si informare? Aveti o anumita zi „ziua portilor deschise” cand este posibil acest lucru? S-a pierdut saracul…
- O secunda sa intreb! X-ule (nu i-am retinut numele), domnul (eu) doreste sa… (si ii insira pe scurt si foarte anapoda cererea mea).
- Nu are voie! (raspuns scurt!)
Cine o fi fost domnul care a dat raspunsul, ce functie avea, probabil nu voi sti niciodata intrucat ecuson nu avea si nici cartela de access.
Am multumit frumos, mi-am cerut scuze de deranj, si am iesit pe unde intrasem cu 2 minute inainte. Asta e, poti sa te certi cu cineva care nici nu stie sa vorbeasca? Nu!

Hai la Antena1!
Usor de spus, mai greu de facut. Daca aveam GPS sigur ar fi fost mai usor, dar asa…. Intreb vreo 10 persoane foarte amabil unde este „Antena1” si ma indruma, la fel de frumos de altfel si foarte sincer: „in Baneasa”. Nu are rost sa relatez cozile infernale, traficul si cat am facut pana acolo, dar in orice caz am ajuns si la ei.
Deschid usa, si desigur: Receptia! Doar ca aici nu e pe stanga e chiar in fata. Explic foarte amabil care este scopul vizitei mele si primesc un raspuns prompt.
- „Nu ai ce sa vezi aici ca nu e muzeu. (de parca nu stiam ce e un muzeu) Du-te si agata fete pe strada.”
Ma uit la mine, intr-adevar eram imbracat in pantaloni trei sfert si in tricou, sapca pe cap, ce mai…tinuta de agatat. Cum ar fi vrut sa ma prezint? In costum si cu diplomat? Sunt doar un vizitator, nu un angajat (din cei care afuma holul de nu vedeam la 2 metri in fata).
- Daca aveai legitimatie te lasam sa intri.
- Ce fel de legitimatie?
- De access! (si doar…banuiam eu)
- Si de unde se poate face rost?
- Doar angajatii au asa ceva.
Ahaaa…. faina treaba. Dar daca aveam legitimatie ce motiv ar fi fost sa nu ma lase? Daca eram angajat credea ca ma duc la el sa ma rog sa ma lase sa intru? Deja sunt satul…peste tot acelasi gen de servicii de „intampinare”! Ii multumesc si imi cer scuze pentru ca l-am retinut de la tigara.
- Nici o problema, oricand, va mai asteptam pe la noi! (buna treaba…ce va vrea oare sa mai discutam de ma mai asteapta?)
Ies incet pe usa….urc in masina… Oare ce sa mai fac in Bucuresti? Nimic…se intuneca. Hai acasa.
Intorc incet, apuc dupa jumatate de ora sa ajung pe autostrada…apas acceleratia si sper in gand sa nu fie nimeni la intrarea in Sibiu care sa imi ceara legitimatia pentru a ma lasa sa ajung acasa!

Nu realizez că a trecut noaptea…dar întinzându-mă în pat constat că soÅ£ia nu mai e lângă mine.
Conform statisticilor ÅŸi orei…e la lucru! (dar cine ÅŸtie..?)
Mi-e greu să deschid ochii dimineaÅ£a. Probabil că nu sunt singurul… Dar trebuie! Dece?
- Tati!….Coco!…Georgy – PIPI! (pff…s-a trezit fică-mea – aÅŸa devreme – ÅŸi vrea la oliţă).Mă apuc cu ochii închiÅŸi..îi dau jos pantalonaÅŸii… chiloÅ£eii..pampersul…o pun pe oliţă…
Deja realizez că trebuie să deschid ochii…musai. Trebuie să o ÅŸterg ÅŸi să îi aÅŸez hăinutele. Cine Doamne iartă-mă a inventat piÅŸatul la ora asta?
Când mă consider izbăvit ÅŸi vreau să mă aÅŸez liniÅŸtit în pat să mai moţăi puÅ£in, aud ca prin vis…coÅŸmarul:
- Coco…PAPA! (Na ..altă bucurie…)
Mă dau cu greu jos din pat..O încalÅ£ cu “dida” (sandale, adidaÅŸi, ÅŸlapi, orice – la ea e “dida”).
Caut prin frigider, o întreb ce vrea să mănânce…
- Ou`..
Aha! Iar vrea ochiuri! Mă apuc cu un ochi adormit ÅŸi celălalt pe jumatate deschis să pun tigaia pe foc, să aprind un ochi la aragaz…S-a stins chibritul! Aaa…am ÅŸi aprindere electronică (ce prost sunt..mereu uit).
Închid ochii, aştept să se încingă uleiul! Sare..stropeşte peste tot..Vai, am adormit în picioare? Cine m-a pus să stau până târziu pe net aseară? Doar ştiam că aşa o sa îmi fie somn toată dimineaţa!
Sparg ouăle în tigaie…arunc obosit ulei peste ele să se albească odată. ÃŽn sfârÅŸit sunt gata! Cred… (cine vede la 40 de centimetri distanţă în starea asta?) Le scot..le pun pe farfurie…
- Georgy, hai la masa! Georgy…Georgy! (canci Georgy)
Iar a iesit afara din casa! Dar când?… Ies si eu…
- GEORGYiii…iiiiiiii! (apare!)… Murdara pâna la urechi de corcoduse…mânjita cu pamânt si corcoduse pâna în vârful capului… Când a apucat sa se si murdareasca? ÃŽmi vine sa o iau de urechi.. Acum trebuie sa o spal si sa ma pregatesc sufleteste de întâlnirea cu sotia! Parca o aud: “Unde a umblat..dece nu ai avut grija de ea? Dece s-a murdarit? Dece..Dece..Dece..Dece..!” (Ei dece! De chichi!)
O spal…ÃŽi dau sa manânce! Manânca un ou din 2… s-a saturat! Vrea iarasi afara! Na stii ce? Fugi si te joaca! Mie imi e prea lene sa ies afara la ora asta!
Ce bine e..LINISTE! Apas butonul de la monitor…DOAMNE!!!!! Ecranul plin de mesaje! Cine m-a pus sa las messengerul pornit?! Ia si citeste… Când ma consider si eu linistit ca am terminat, apare Georgy:
- Tata, caca! (ooo, da!)
Si totusi, distractia abia a început! E doar ora 11..mai sunt 5 ore pâna vine sotia de la lucru! Si mâine…e alta zi!
(Sper sa nu vrea ou` sau macar sa vrea mai tarziu)